Doi romani din judetul Cluj au reusit sa isi inmatriculeze autoturismele fara a plati taxa de poluare.

Ei si-au castigat acest drept in instanta, prin sentinte irevocabile. Aceste sentinte nu pot constitui precedente juridice insa este posibil sa influenteze alte instante.

Primul dintre ei, Radu Cristea, a castigat cu ajutorul fratelui sau, avocatul Florin Cristea.

Radu Cristea a considerat discriminatoriu faptul ca a trebuit sa plateasca taxa de poluare pentru un autoturism second hand cumparat din Germania, iar pentru un Logan nu. Prin sentinta din data de 26 septembrie 2008 instanta i-a dat dreptate.

Tot discriminat s-a considerat si Florin Petean din Turda deoarece a trebuit sa plateasca taxa de poluare pentru un alt autoturism la mana a doua, importat din Germania. Cererea acestuia a fost admisa de Tribunalul Cluj si in data de 5 decembrie 2008 si-a castigat dreptul de a-si inmatricula masina fara plata taxei de poluare.

Ambele sentinte sunt definitive si irevocabile pentru ca statul nu a facut recurs.

„Tratatul European are prevederi clare la libera circulaţie a mărfurilor între ţările din UE. Dacă un cetăţean din altă ţară a UE nu plăteşte o taxă pentru reînmatricularea unui autoturism la el în ţară, în România acest lucru nu este valabil“, a spus avocatul Cristea.

„Discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deşi în preambulul Ordonanţei 50/2008 (din 1 iulie - n.r.) rezultă că s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic“, s-a pronunţat judecătorul Cristi Danileţ, de la Tribunalul Cluj, care a admis cea de-a doua acţiune.

Profesorul de drept Gheorghiţă Mateuţ susţine că în cazul celor două sentinţe date de Tribunalul Cluj, în legătură cu înmatricularea unor maşini fără plata taxei auto, se poate vorbi despre existenţa unui precedent. „Se poate invoca practica judiciară a instanţei, dar acest fapt nu reprezintă izvor de drept. Putem vorbi doar despre un precedent, care nu este obligatoriu, dar poate inspira şi alte instanţe“, a mai spus Mateuţ.

Potrivit profesorului clujean, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar trebui să intervină pentru ca această situaţie să poată deveni o practică unitară, valabilă în toate instanţele. „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are rolul constituţional de a uniformiza practicile judiciare. Practica unitară înseamnă ca în legătură cu aceeaşi problemă de drept să există aceeaşi rezolvare“, a spus Mateuţ.